Soția temporară

RECENZIE

Cartea este genul de romance clasic până în măduva oaselor. Marriage of convenience, atracție inevitabilă, sentimente care “oops” apar mai repede decât ar trebui – tot tacâmul. Și da, cartea funcționează: are dinamica bună, curge ușor și plotul e suficient de legat încât să te țină acolo.

Mi-a plăcut interacțiunea dintre ei, dialogurile au flow, iar ideea de bază e una sigură, confortabilă. Nu e o carte rea deloc. Problema mea a fost ritmul emoțional.

El mi s-a părut prea maleabil, prea repede. Chiar dacă se cunosc de 8 ani, felul în care ajunge să graviteze complet în jurul ei mi s-a părut grăbit și ușor superficial. Știam de la început că se vor îndrăgosti – trope-ul nu încearcă să se ascundă – dar tocmai asta m-a scos din poveste. Sentimentul că “da, ok, era evident, hai să trecem mai departe” a venit mult prea devreme.

Chiar și micul breakup – care ar fi trebuit să fie momentul de impact emoțional – nu m-a readus în carte. Nu m-a durut, nu m-a destabilizat, nu m-a făcut să simt acel “aoleu”. Și când ajungi să nu mai simți nimic într-un romance, începi să-ți pierzi răbdarea.

Per total, e o poveste plăcută, ușor de citit, dar previzibilă și safe. Exact ce te aștepți de la un trope atât de uzual. Dacă îți plac romance-urile confortabile, fără mari surprize, o să-ți placă. Pentru mine, însă, a lipsit profunzimea emoțională care să o ducă mai sus.

📌 Verdict: bună, dar nu memorabilă. O citești, o închizi, mergi mai departe.