La început, Deacon, vecinul ei frumos și prietenos, era mai mult o sursă de enervare decât de bucurie, mai ales cu pereții subțiri și un bebeluș de liniștit.
Totul s-a schimbat într-o seară când fetița ei s-a oprit din plâns în brațele lui. Cafelele, poveștile și apropierea lor au transformat treptat prietenia într-o dorință imposibil de ignorat.
În ciuda avertismentelor, ea s-a îndrăgostit de bărbatul nepotrivit… dar nu putea să nu vrea să-i schimbe perspectiva asupra vieții.
N-are stofă de iubit
Penelope Ward
Editura 'Litera - New Moon' • 2021
RECENZIE
Începe totul cu un țipăt de bebeluș și un perete subțire. Carys, o mamă solo cu o fetiță de șase luni (micuța Sunny, care sparge orice inimă cu un plâns), se mută în New York și descoperă că vecinul de alături e un specimen masculin primejdios: Deacon. Frumos, prietenos, dar cu o viață sexuală zgomotoasă care trece prin zid ca un tren de marfă. Carys îl botează mental „anti-boyfriend” – genul ăla de tip care schimbă femei ca pe șosete și jură că nu vrea copii sau angajamente.
Dar viața are umor negru: într-o noapte de criză, Deacon intră la ea (cu permisiune, evident), o ia pe Sunny în brațe și... fetița adoarme instant. Boom! Din enervare devine ajutor neașteptat. Cafele dimineața, discuții pe hol, glume, povești profunde... și brusc prietenia asta devine periculoasă. Pentru că Carys se trezește îndrăgostită de tipul care a zis clar: „Eu nu sunt material de iubit”.
Povestea e un slow-burn delicios: de la hate-by-proxy (prin zgomote) la friends-to-lovers cu momente sweet (Deacon cu bebelușul în brațe? Melt 😭), tensiune sexuală care crește lent și explozii hot când în sfârșit cedează. Penelope Ward mixează umor cotidian, emoții reale de mamă singură și un erou damaged dar adorabil, cu un secret din trecut care explică de ce fuge de „stofa de iubit”.