Luat prin surprindere

RECENZIE

Uneori iei o carte ca să te relaxezi.

Și uneori… cartea decide că vrea să te distrugă emoțional puțin înainte de final. 🙂

Exact asta s-a întâmplat cu această carte.

Eu voiam doar o pauză de la seria Windy City, ceva romance lejer, puțin banter, puțină chimie… și gata.

Ce am primit în schimb?

Un rollercoaster emoțional care m-a lovit direct în inimă după jumătatea cărții. 🎢💔 (și, bonus, inspirație pentru propriile mele cărți).

De la primul capitol, relația dintre Beck și Nora te prinde imediat. Nu e genul de romance rigid sau dramatic de la început. Din contră — curge foarte natural. Dialogurile lor sunt geniale și plin de: înțepături amuzante 😏, banter rapid, glume ușor deochiate (bine mai mult😏) și replici spontane.

Și exact asta mi-a plăcut cel mai mult: relația lor pare reală. Nu e acea dinamică perfectă de roman, unde toată lumea vorbește ca în filme. Este mai degrabă acel tip de relație în care vă tachați, vă provocați, vă ironizați, dar în același timp vă înțelegeți perfect.

Și sincer? M-am regăsit enorm în dinamica lor, pentru că seamănă foarte mult cu relația mea cu soțul meu.😏❤️❤️❤️

Aceleași înțepături, același tip de glume, același „amalgam haotic” care cumva funcționează perfect într-o relație reală. ❤️

Și asta a făcut ca povestea să fie și mai personală pentru mine.

Sunt multe momente în care conversațiile lor par mai mult un duel verbal flirtant decât o discuție normală. Genul acela de schimb de replici în care unul provoacă, celălalt răspunde imediat, apoi apare o glumă obraznică și dintr-o dată există tensiune romantică în aer. Și tu, ca cititor, stai acolo și zici: „Ok… voi doi ori o să ajungeți împreună, ori o să vă omorâți din sarcasm.” 😌

Și apoi ajungem la jumătatea cărții.😳😳😳

Momentul în care Vi Keeland decide că e timpul să-ți rupă inima. Nu exagerez când spun că nu am mai văzut un twist atât de puternic într-o carte de-a ei până acum. M-a șocat serios.

Titlul cărții (Luat prin surprindere) este extrem de potrivit, pentru că exact asta se întâmplă:

- Beck este luat prin surprindere

- și tu, ca cititor, da, da, mai ales tu ca cititor… rămâi cu gura căscată. (genul acela de moment când ai scurtcircuit la creier).

Eu, personal, am început să plâng.. rău de tot. Aproape de pagina 300, începe caruselul emoțional. Și când spun că am plâns, nu exagerez deloc. Plânsul acela urât, de nu mai ai aer și trebuie să pui cartea jos pentru câteva minute. Pentru că twistul lovește exact acolo unde doare... NU, nu vă dau spoiler-ul ăsta! Vă invit să luați cartea și să o citiți!

După acel moment de plâns, Vi Keeland se gândește să îți dea un mic respiro, ți se va opri plânsul și nu vei bănui că totuși se va așeza la locul său... fiindcă se mai plânge odată.😭😭😭

Deși este o romance drama destul de dureroasă, povestea are HEA (Happy Ever After). Și sincer… după tot ce se întâmplă în carte, aveam nevoie disperată de acel final. Pentru că până ajungi acolo ai trecut prin:

-șoc

- tristețe

- frustrare

- și multă suferință emoțională.

Dar finalul îți dă acel sentiment că totul a meritat. Cartea are:

✨ un cuplu cu o chimie incredibil de naturală

✨ dialoguri pline de banter și sarcasm

✨ un twist care te lovește complet neașteptat

✨ multă emoție și dramă

✨ și un final care îți lipește inima la loc.

Eu am luat cartea ca o pauză între volumele din Windy City… și am primit în schimb un rollercoaster emoțional după pagina 280. 🎢

Și sincer?

Nu regret nicio lacrimă. 💔❤️