Anatomia

RECENZIE

Anatomia a fost pentru mine genul de carte care nu te lovește din prima cu acțiune, dar te învelește încet într-o atmosferă gotică și nu-ți mai dă drumul. E întunecată, ușor creepy, cu vibe de Edinburgh vechi, ceață, cimitire și secrete bine ascunse. Îți spun din start: este o carte HISTORICAL ROMANCE, deci „wink, wink”.

Hazel este un personaj care mi-a plăcut mult pentru că nu vrea ce i se spune că ar trebui să vrea. Într-o lume în care femeile trebuie să fie cuminți, să se mărite de tinere și să nu pună prea multe întrebări, ea este obsedată de anatomie, de corpul uman și de tot ce e interzis. Și sincer? Nu ai cum să nu ții cu ea.

Povestea are un ritm mai lent, dar nu m-a deranjat. Este un slow burn asumat, cu multă descriere, dar care chiar construiește lumea și tensiunea. Nu e o carte de citit pe fugă, ci una în care intri treptat și ajungi să te simți parte din decor.

Oh, Doamne, iar personajul masculin? Pff... E un romance cuminte, adorabil și mi-a plăcut tare mult, fiindcă este construită conexiunea natural și realistic.

Relația dintre Hazel și Jack e subtilă, cu chimie calmă, mai mult emoțională decât fizică. Nimic forțat, nimic exagerat, doar suficient cât să adauge un strop de romantism într-o poveste care, în esență, este despre ambitie, libertate și lupta cu limitele impuse.

Finalul nu te lasă în aer, dar clar îți spune: ai nevoie de volumul doi. Și da, eu am simțit asta.