Am menţionat că luxoasele camere ale roialilor sunt foarte spaţioase?… Camerele lor erau, de fapt, nişte apartamente.
Am aşezat-o pe Ozana pe patul ei, apoi am făcut întuneric în camera ei.
Am atins, din nou, mâna de fruntea ei, apoi mi-am suflat în mâini şi le-am frecat, punându-le pe fruntea şi abdomenul ei.
M-am concentrat puţin însă n-a mers… Am mai făcut asta încă de „n” ori, dar nimic… Ceva era în neregulă!
― A făcut vreodată contact cu Iadul?
― Nu! a pufnit Christian, enervat de întrebarea pusă.
― Există un subsol pe aici?
― Da, de ce?
― Trebuie să iau legătura cu cineva… Du-mă acolo, te rog!
― Am mers în palat, apoi ne-am dus la bibliotecă, unde a dat la o parte un raf mare cu cărţi, pe unde am coborât, ajungând într-un loc care deja nu se mai numea subsol, ci catacombă.
Se pare că erau pregătiţi pentru orice, pentru că în stânga şi-n dreapta erau uşi care, după explicaţiile lui Christian, dădeau într-o cameră cu mult confort. Am ajuns, într-un final, într-o încăpere mai spaţioasă, unde o uşă era înfiptă în perete.
― E un portal?! am spus, surprinsă de acest fapt.
― Oarecum… Cu el puteam lua contact numai cu Întunecaţii!
Am pus mâna pe clanţă, mi-am închis ochii şi apoi am deschis uşa. În ea a apărut Vivian, mai bine zis reflexia ei:
― Bună, Meldred, Christian, Sergei! ne-a salutat ea pe tustrei.
― Vivi, cum o aduc la viaţă pe Ozana?
― Simplu, foloseşte-te de ce te-am învăţat, nu uita că avem legătura, încearcă să foloseşti portalul ăsta numai dacă este urgentă nevoie! mi-a răspuns, apoi a dispărut.
― Voi găsiţi-vă o altă treabă, mă ocup eu de Ozana. Promit!
Am dispărut din faţa lor foarte rapid, ca să ajung la Ozana. Am mai făcut încă odată trucul cu mâinile, însă nici de data asta n-a mers. Am verficat gâtul şi mi-am dat seama că încă are sânge în organism, deci asta era bine… Când am pus mâna pe abdomenul ei, am simţit un puls foarte uşor, apoi am sesizat ce era de fapt.
M-am dus în bucătărie, am luat un pahar de lapte şi l-am amestecat cu trei picături din sângele meu, apoi i l-am pus în gură, ştiind că organismul avea să reacţioneze, făcând corpul Ozanei să bea ceea ce-i dădusem eu.
Ozana era însărcinată, iar lipsa de vitamine pe care roialii trebuie să le ia pe timpul sarcinii sunt necesare, iar ea nu le-a luat, de aceea, pielea ei frigea şi, de aceea, ajunsese într-o stare de repaus. Astfel corpul şi metabolismul ei încetând din acţiunile de rutină, bebeluşul ar fi murit de foame… Întrebarea era de ce nu dorea acest copil??!!
Avea să se trezească în trei-patru minute, aşa că am lăsat-o singură în camera ei…
― Serios? Chiar trebuia să aştepţi ca un câine la uşă? l-am întrebat pe Christian, stând pe jos, sprijinit de perete, iar lângă el, în picioare, fiind gardianul lui… Logic, acest fapt!
S-a uitat la mine, un pic urât, apoi şi-a revenit:
― Ai reuşit să faci ceva?
― Daa… am o întrebare!
― Sigur!
― Ştiai că Ozana este însărcinată?
― Poftim? Nu mi-a spus nimic, nici doctoriţa nu mi-a spus când a consultat-o! ridicându-se rapid în picioare.
― Doctoriţa n-avea cum să-şi dea seama, fiindcă lipsa de vitamine îi înrăutăţise situaţia, iar, astfel metabolismul nu permitea copilului să dea vreun semn de viaţă. De ce nu ştiai? Urma să-ţi spună?
― Nu… adică nu mi-a spus că ar fi ceva important sau…
Faptul că s-a oprit m-a făcut să-i cercetez mintea şi mi-am dat seama de ce nu-l anunţase…
― Ai ceva să mărturiseşti? l-am întrebat, dând ochii peste cap.
― Ce vrei să spui?
― Cumva ştia că nu vrei copilul!
― Poftim? De unde ştii tu asta?
― Secrete de demon… Acum de ce i-ai spus asta?
― Pentru că nu mă simţeam pregătit…
― Ăăă… dacă nu mă-nşel… la voi, a avea un copil e ceva de sărbătorit, de ce n-ai fi vrut? Scuza cu : „nu mă simt pregătit”… n-o mai folosi!
― Nu ştiu…
Deşi-mi spusese că nu ştie, gândul lui spunea altceva:
<<Nu cred că voi fi un tată bun, mai ales după cele întâmplate!>>
― Uite ce e… Portalul care m-a adus aici, m-a adus cu un scop şi nu cred că acel scop cuprindea vindecarea Ozanei… În plus, ce căutaţi voi în Lumea oamenilor?
― Pe tine; vroiam să ne ajuţi cu Ozana, am crezut că-ţi vei da seama că avem nevoie de tine şi că vei veni după noi!
― Ascultă, portalul cu care am ajuns eu, aici, nu m-a lăsat în lumea voastră pentru un scop aşa de simplu! Portalul ăla nu m-a distrus cu un motiv, însă nu m-ar fi adus aici, doar pentru o treabă uşoară pentru un demon!