Nu am dormit aşa de bine, însă mă bucur că nu aveau să-mi apară cearcăne exact ca la oameni.
Mi-am pieptănat părul, apoi un ciocănit se auzi. Sincer, puteam să jur că e Ozana şi iubitul ei, bineînţeles, că, deşi erau într-un loc sută la sută protejat, se pare că aceste gărzi bine făcute nu aveau să lipsească din peisaj.
― De ce ai ochii gri? m-a întrebat surprinsă Ozana.
―Lipsă de sânge, i-am spus, printr-o suflare, facându-le semn că pot intra.
Godrienii, Alek şi încă unul s-au poziţionat la uşă. Alek era puţin mai relaxat decât celălalt…
― Cred că va trebui să facem o vizită hrănitoarei mele şi apoi să ne facem programul! a sugerat Ozana, ca şi cum ar sta pe gânduri.
― Ce… program? am întrebat, nedumerită.
― Ozanei mereu îi place să o facă pe gazda cea bună, mi-a răspuns Christian.
Am schiţat un zâmbet cu o tentă falsă, oarecum… Va trebui să ies din Iadul ăsta foarte repede, pentru că urăsc genul ăsta de persoane… linguşitoare…
FINAL