M-am trezit la şase, m-am „hrănit” şi apoi am servit aperitivul rece făcut de Vivi.
Pe la 6:35, mi-am făcut un duş rapid şi mi-am pus o rochiţă de vară, poate prea colorată. M-am îndreptat spre uşă. Deodată soneria zbârnâi nervoasă. M-am îndreptat grăbită spre uşă, deschizând-o:
― Vivi e aici? m-a întrebat Austin ce ţinea un buchet de flori în mână.
I-am zâmbit larg, apoi i-am făcut semn să intre în casă. Careen avea să fie pacostea noului cuplu, dar am să o iau eu din cercul lor romantic.
Am plecat spre Helen, am aşteptat-o în faţa casei preţ de cinci minute, apoi i-am deschis portiera şi am condus spre centrul oraşului. A trebuit să pun maşina într-o parcare, pentru că centrul era plin şi nu aveam cu cum să trec cu maşina.
Am ajuns chiar la fix pe scenă alături de Helen, asta însemna că era 7:30.
― Bună dimineaţa, Mystic Falls! Trebuie să vă anunţ că acest carnaval va ţine până la cinci, apoi veţi fi conduşi de Austin şi Alec la hotelul din afara oraşului unde veţi fi cu toţii sărbătoriţi. De oraş va avea grijă asistenta mea Meldred! Am onoarea ca în acest an să deschid… Carnavalul de Vară! a anunţat Helen, apoi a tăiat pamblica ce era legată de doi copaci de o parte şi de cealaltă a străzii. Aceasta stradă era, de-a lungul, plină de diferite tarabe cu jocuri şi tarabe cu mâncare, respectiv băuturi. Toată lumea fluera şi aplauda, apoi Helen mi-a spus că sunt liberă să-mi fac de cap.
Am căutat-o pe Careen şi am luat-o cu mine, ducând-o la unul dintre jocuri, unde trebuia să dărâme 3 sticle şi primea o jucărie de pluş. Eu am plătit, iar ea a jucat.
După-amiaza a continuat, luându-i un suc şi plimbându-ne prin carnaval şi povestindu-i mai multe scene ceea ce înseamnă a fi demon.
Câteodată tresărea, iar alteori râdea. Unele lucruri erau hazlii, dar altele sângeroase.
Cum v-am spus a fi demon nu e întotdeauna plăcut. A-ţi trăi viaţa aşa cum este a accepta lucrurile dăruite sau luate de soartă, reprezintă adevăratul ciclu al vieţii, dar a fi nemuritor nu te face cel mai fericit om!
Am fost egoistă pentru că nu am acceptat soarta fratelui meu, făcând persoana care mă iubea cel mai mult să sufere şi să se ucidă pentru mine.
Nu-ţi dai seama pe moment că eşti egoist, însă cu timpul înţelegi problemele vieţii, odată ce trecutul nu se mai satură din a te bântui!
De fiecare dată când stau în faţa oglinzii, nefăcând nimic, mă blestem pentru pactul făcut! Am avut perioade, la început, când încercam să mă omor, însă Zethrof mă vizita şi mă tortura timp de 5 minute, apoi îmi aducea aminte ceea ce jurasem. Tortura lui era mai puternică decât nişte biciuri pe spate, el mă tortura cu amintirea trecutului, reînviindu-mi sentimentele care mă făceau să mă simt îngrozitor de rău.
Aş vrea să dau timpul înapoi, însă apocalipsa pe care o pot crea nu e suficientă.
Nu se poate numi chiar apocalipsă, pentru că distruge doar partea rea, astfel bunătatea dispare singură şi apar, ca prin minune, oamenii care au murit, dar cu altfel de personalităţi şi denumire.
Tot ce pot face acum e să-mi accept destinul aşa cum am jurat şi să încerc să fiu puternică; să ştiu să mă ridic dacă voi cădea! Credeţi că ce vă spun acum e o minciună, din cauză că sunt un demon? Vă spun că nu e aşa!
Nu orice e rău e mereu de partea rea şi nu orice e bun e de partea bună! Orice demon, strigoi, vârcolac are o parte bună, ascunsă, care uneori e scoasă uşor la iveală sau uneori e pur şi simplu uitată!
Fiecare lucru are un scop în viaţă şi depinde de noi să descifrăm bine acest scop!