Trecuse mai bine de o lună de zile de când Mason își făcuse apariția, iar sentimentul de nesiguranță în ceea ce o privea pe Sage creștea. Jeffrey o ținuse la zi cu stadiul în care Aaron se afla cu investigațiile lui și spre norocul ei, federalul încă stagna.
Sage stătea de mai bine de două ore în biroului lui Ron, încercând să găsească o cale să îi spună adevărul și să îi ofere ajutorul. Cu toate astea, Jeffrey avea dreptate și Sage trebuia să se gândească bine la ce voia să facă, iar gândul ăsta o făcea să se foiască, fără rostească niciun sunet.
Abia pusese mâna pe clanță, când Ron o strigase:
– Sage?
Femeia se întoarse, oftând zgomotos. Pe chipul lui se citea nedumerirea, dar o lăsă deoparte, prinzând-o de talie:
– Putem sta liniștiți, cineva ne-a făcut treaba mai ușoară.
– Ce vrei să spui? rosti Sage, nesigură.
În ultimele zile, Sage se simțise ca un pește mic într-un acvariu de prădători, la fel ca în primele săptămâni de la începerea misiunii de a se infiltra în familia Campbell. Dormea cu arma încărcată, ascunsă aproape de pat și avea mereu un briceag la ea, fiind vigilentă și mereu cu garda ridicată.
– Cârtița a fost ucisă de cineva, probabil dintr-un clan advers sau de către cineva, care nu-l avea prea mult la inimă! îi răspunse, victorios.
Sage se încruntă vizibil, ceva clar nu îi mirosea bine. Cine l-ar fi ucis așa repede, fix în același timp cu venirea lui Aaron, cârtița, Mason. Toate de-a valma, un amalgam de evenimente, ce cădeau în cascadă.
Sage se simțea cum se sufocă cu fiecare gând asupra eveimentelor astea.
– Unde l-ați dus? s-a trezit vorbind, simțind că trebuie să investigheze singură situația, mai mult că trebuia să ajungă, prima, la persoana asta.
– E la morgă, voi anunța că vrei să te duci! rosti, pe un ton neutru.
Sage încuviință, îndepărtându-se de Ron sau cel puțin a încercat, fiindcă bărbatul din fața ei o trase mai aproape de el, cercetându-i privirea:
– Zilele astea a fost ceva ce te deranjează… Spune-mi!
Femeia oftă, luându-l în brațe:
– Nu mă supără nimic… Mi-aș fi dori să se calmeze apele!
Ron o strânse în brațele sale, sărutându-i tâmpla:
– E ceva ce aș putea face să-ți mai alin din gândul ăsta?
Sage se îndreptă cât să-i văd chipul, atingându-și nasul de-al lui. Știa că nu e corect ce face și că trebuia să se îndepărteze de el, dar este imposibil de rupt conexiunea dintre ei, mai ales când Ron avea cheia sufletului ei și a locului pe care ea îl putea numi acasă.
– Nu-ți dorești să se oprească toate astea și să te rupi de lumea ta? l-a întrebat, fiind atentă la formulare.
– Sage… Ți se pare că sunt un bărbat ce-și dorește o viață simplă?! Sunt făcut pentru lumea asta, altceva nu știu să fac, dar așa cum ți-am zis fac eforturi să fac totul mai legal, să fiu acoperit!
Acum, vocea lui Jeffrey îi suna în cap lui Sage, dându-și seama că avea dreptate. Ron nu voia să legalizeze totul pentru a se rupe de viața de gangster.
– Legalizezi prin licențele acordate de oameni influenți ca ducii, doar ca să deții monopol și să fie greu cuiva să te atingă sau să te acuze de ceva… Asta-mi spui? l-a întrebat, serioasă.
– Da… – Ron vedea cum Sage cade pe gânduri și continuă – Sage, elimin riscurile și posibilitatea dușmanilor să atace sau să aibă impresia că pot doborâ clanul Campbell… Tata n-a reușit asta, dar i-am promis că-i voi duce planul la bun sfârșit…
– Chiar dacă asta înseamnă să iei asupra ta crime, pe care nu le-ai făcut? a continuat să-l întrebe, ridicând tonul și îndepărtându-se de el.
– Da, orice pentru familia mea, Sage… Orice să vă știu pe toți de neatins, să nu aibă nimeni curajul să privească un membru Campbell fără să aibă permisiunea! Asta e lumea mea și știi asta! Eu nu plătesc pentru costume, băuturi, mașini. Nici eu, nici persoanele apropiate mie. Lucrurile astea le primesc din partea casei sau casa arde din temelie! Știi foarte bine cum funcționează lucrurile, ce-ai pățit? Ce s-a schimbat?
– Ron, dar eu?
– Tu, ce? Ești femeia mea, primești tot ceea ce eu am, iar când vreun aliat sau dușman te vede, te percepe ca fiind eu! Ți-ai făcut un renume singură, ți-ai impus singură autoritatea. Tot ce am eu, ai tu și chiar mai mult. Tu mă ai pe mine!
Ron a început să se caute prin buzunarele interne ale sacoului său, scoțând un inel cu multe diamante pe el.
– Că tot mi-am adus aminte… Plănuiam să ți-l returnez, dar… știi bine care au fost treburile pe aici…
Toată luna, Ron a fost plecat dintr-un loc în altul, asigurându-și angajamentele cu ducii, privind licențele, iar ei doi nu avusese timp unul pentru celălalt așa cum trebuia.
– Ron… rosti Sage, surprinsă.
– Ascultă-mă… Cu toate că mi l-ai refuzat atunci, e al tău! Ești a mea și eu sunt al tău! Lucrurile ar trebui să fie clare între noi, iar eu ar trebui să-mi asum asta mai mult! Așa că, mi-ar face deosebita plăcere dacă l-ai purta în calitate de doamnă Campbell!
Cererea lui era mai mult o îndemnare, dar Sage este prea blocată pentru a refuza. Ron îi pune inelul pe deget, sărutându-i mâna.
Băbatul din fața ei dori să mai spună ceva, iar fusese întrerupt de telefonul care suna. Ron răspunse numai decât, lăsând-o pe Sage contemplând. Alesese să dispară din birou și să se ascundă în mini resortul dat ei spre folosință.
………………………………………………………………………………………………………………..
– Mai spune-mi odată, ce căutăm aici? o întrebă Jeffrey pe Sage.
Cei doi erau la morgă, unde medicul legist lucra pentru Sage și pretindea a fi un informator pentru Ron.
În urmă cu o zi, când Sage revenise din mica ei evadare, familia Campbell organizase un grătar oarecum pompos în curtea din spatele reședinței, celebrându-se logodna dintre Horseman și Stiletto.
Sage fusese încordată toată seara, iar ea se simțea pusă între ciocan și nicovală. Este o Campbell acum, iar asta complica lucrurile. Într-o formă sau alta alesese tabăra deja, ceea ce provoca în sufletul ei o soluție de mijloc. Cu toate astea, în mintea ei nu înceta să îi transmită faptul că acum o Campbell fiind, putea trage pârghiile de care avea nevoie să își încheie misiunea în sânul gangsterilor.
– Cârtița a fost ucisă… dar nu de mine! spuse Sage, fiind în fața trupului neînsuflețit a lui Jake.
La prima oră a dimineței, Sage puse mâna pe telefon și-l sunase pe Jeffrey să vină cu ea la morgă pentru a îl vedea pe cel numit cârtiță. Jake fusese ucis cu două seri în urmă, nefiind cunoscute cauzele sau cel puțin Sage nu știa.
– Oh, vrei să vezi cine a facut-o în locul tău, rosti Jeffrey, punându-și mâna la nas. Jeffrey nu este un fan al mirosului de morgă și acum pe bune cine ar fi?!
Sage începu să analizeze rănile, fiind atentă la detaliile pe care i le oferese, în urmă cu zece minute, medicul legist, în timp ce Jeffrey căuta prin lucrurile lui Jake.
După mai bine de jumătate de oră, Sage reușise să pună cap la cap detaliile și informațiile pe care le obținuse, iar bănuiala ei se confirmase.
– Oare de ce nu mă miră să te găsesc aici? O voce cunoscută îi înlemni instant pe cei doi, în timp ce Jeffrey înjurat de totți sfinții, în barbă.
– E o mare plăcere să vă găsesc aici! Zău, dacă vă mint! adăugă bărbatul cunoscut, făcându-o pe Sage să crâșnească din dinți:
– Aaron! rosti, întorcându-se pe tocuri.
– Sage York… sau să-ți zic Sage Campbell? o întrebă sarcastic.
– Ai face bine să pleci! Îi distrugi acoperirea lui Sage, deșteptule! rosti, stăpân pe sine, Jeffrey.
Aaron bufnise în râs:
– Ce acoperire? Acoperirea ei includea și mariajul? – Aaron se apropie de Sage – Am înțeles că ai deschis picioarele pentru ganster, dar și mariaj?
Sage nu se stăpâni și îl pocnit fără să stea prea mult pe gânduri, însă asta nu îl făcu să se oprească din pălăvrăgit:
– Te duci la fund, iar Jeffrey te urmează ca un cățeluș! Uite, Sage, toarnă-l și fac să ieși bine din povestea asta, altfel te duci cu el la fund! Am mai multe resurse decât crezi, iar cei care-mi susțin spatele sunt gata să ofere toți banii pentru a-l vedea pe Campbell distrus!
– Așa cum ai făcut tu? îl întrebă Sage, luându-l prin surprindere.
– Despre ce vorbești?
– Să ne reamintim de vremea când ți-o trăgeai cu fiica contabilului, oh, din ce clan era? întrebă Sage, sarcastică.
Aaron înlemni, realizând pentru prima dată că Sage știuse tot timpul despre aventura lui din cadrul unei misiuni. Pe vremea când cei doi erau împreună, Aaron luase o misiune în avantajul lui, mințind că nu cunoaște persoanele implicate. Fiica contabilului unui vechi gangster, care este la pușcărie, fusese prima dragoste a lui Aaron. De aici se înțelege unde s-au îndreptat lucrurile. Ce nu înțelesese Aaron era că Sage nu este o femeie proastă, iar șarmului lui pierduse teren când Sage îl mirosise.
Aaron spre finalul misiunii a raportat tot, inclusiv aventura avută și prima lui iubire ajunsese după gratii de asemenea. Totul ca Aaron să scape doar cu o mustrare scrisă și o repartiție în alt departament. Moment în care superiorul lui Aaron, prieten bun cu tatăl lui Sage i-a spus cele întâmplate.
Acela a fost momentul în care Sage, a plecat doar cu un simplu „pa” din viața lui Aaron.
– Nu-l torn când spui tu! rosti Sage, făcându-l pe Jeffrey să ofteze.
– Foarte bine, Sage! râse, ca un învingător. Aaron îi aruncă telefonul lui, demonstrându-i că avea să se ducă la fund. O înregistrase și tocmai trimise vestea superiorului său direct.
– Un mare dobitoc ai rămas! rosti Sage, în timp ce Jeffrey deja mesaje frenetic.
– Știi ceva, Aaron? m-am întors spre el. Poate ai câștigat acum, dar jocul nu s-a terminat și nici misiunea mea! Să vedem cine râde la final!
– Ești incredibilă, cum de te-a atras de partea lui?
– Spre deosebire de tine, Ron știe să fie bărbat asumat!
– Mai vedem noi asta! rosti, nervos, lăsându-l pe Aaron în urma lor.
Jeffrey mergea lângă Sage, dar era prins în mesaje, în timp ce ea știa că trebuia să se miște rapid și să acționeze, fiindcă declarase război unui federal cu foarte multe cunoștințe.
Aaron ajunsese pe o funcție mare, fiindcă a vânat să stea pe lângă cei mai puternici federali, în modul său caracteristic: lingușindu-se.
Sage fusese antrenată să aibă mereu un plan b, iar lecțiile și traiul lângă Ron o învățase să dea și mai bine din coate pentru a se descurca. Își alesesem tabăra și erae pregătită să apere familia Campbell, chiar cu riscul de a-și pierde slujba, dar și tot ce avea cu Ron.