Nu reuşisem să adorm, ştiind că Demetri tot întârzie să apară. Erika mi-a adus un alt pahar cu ceai. Pierdusem numărul ceştilor cu ceai de fructe de pădure, pe care Erika mi-l tot aducea, în speranţa de a-mi potoli nestarea.
După ce Lazarus plecase, timp de aproape patru – cinci ore am stat liniştită, dar odată ce o parte din conştiinţa mea nu-l putea contacta deloc, starea mea de nelinişte parcă se activase. Începusem să mă plimb din camera mea până jos la sufragerie, apoi cât timp aşteptam să mi se prepare ceaiul, făceam ture în jurul unei mese de lemn din bucătărie.
-Te-ai gândit că poate el a blocat comuncaţia dintre voi doi? mă întrebă Erika, pentru a n oară.
-Ţi-am mai spus că nu-i văd rostul deciziei lui de a-mi bloca accesul spre gândurile lui! i-am răspuns agitată, încercând să-mi găsesc ceva de lucru. Fiind în zadar, am adăugat oftând: Cum e situaţia la Lazarus?
Erika ofta parcă plictisită:
-Nici urmă de vreo ameninţare!
Am încuviinţat, apoi mi-am continuat drumul de la dulap până la măsuţa de machiaj, din camera mea. Erika se izbise în pat, mârâind enervată de agitaţia mea:
-Mă ameţeşti, femeie!
Am ignorat-o pe Erika, până când aceasta se ridică violent, folosindu-şi viteza, zguduindu-mă zdravăn şi trântindu-mă pe pat, apoi se aşeză lângă mine:
-Nu mă fă să te leg! Vocea Erikăi era ameninţătoare, aşa că m-am lăsat bătută, ştiind că nu mă ajută cu nimic să mă fâţâi de aici-acolo.
Timp de câteva minute, nici una din noi nu spusese nimic, până ce uşa camerei mele se izbi puternic de perete, lăsându-i o crămătură acolo unde se atinsese clanţa de perete. Saxon, singurul dintre Consilieri care rămăsese la ordinul lui Demetri lângă mine, intrase val vărtej, având chipul agitat şi plin de furie:
-Regină!
Atât a fost nevoie să rostească, fiindcă am ştiut în secundă următoare că Demetri a meu era în pericol.
M-am ridicat de pe pat, Erika înţelegând mesajul, urmărindu-mă amândoi. Erika stătea în stânga mea, în timp ce Saxon, puţin mai în spatele meu raportând:
-Jack le-a făcut o diversiune, iar Demetri a fost răpit de el!
Mărâitul meu îmi părăsise gâtul, involuntar, aproape zguduind palatul. Saxon continuă la fel de încordat:
-Doar Ezra şi unu din soldaţi au venit întregi!
Furia mea crescu suficient cât să mă facă să uit de scări şi să sar peste balustrada exterioară, fix în faţa lui Ezra şi a soldatului de care îmi spusese Saxon. Slugile deja erau afară având grijă de ei.
-Abia ai câteva zgărieturi, Ezra! am rostit, nervoasă, făcându-l pe soldatul din spatele lui să se uite în pământ de ruşine. Ce e drept, soldatul era grav rănit!
-Ce insinuezi, Regină? mă întrebă Ezra, îndreptându-se ameninţător spre mine. Deşi pentru unii părea periculoasă mişcarea sa, nici un muşchi de-a meu nu se dăduse înapoi, rămând la fel de vitează pe cum venisem.
-Insinuez faptul că l-ai lăsat la greu pe fiul tău! Ai mâncat şi popcorn în timp ce vizionai scena? Vocea mea era rece şi mârâitul nu mă părăsise nici acum. Erika stătea în spatele meu, arătând la fel de demn ca şi mine şi Saxon, care păreau să-mi susţină ideea.
-V-aţi aliat cu Regina, ah? comentariul lui Ezra, fusese suţinut de râsul său ironic, apoi se uită din nou la mine: Întreabă-l pe Lex! Poţi simţi stările, deci poţi şti dacă minte sau nu! adăugase, făcând semn spre soldatul rănit.
M-am întors spre Saxon şi i-am ordonat, calm:
-Ai grijă de Lex!
Saxon a încuviinţat, înţelegând că trebuie să-l interogeze, apoi mi-am adus atenţia pe Ezra:
-Nu s-a terminat aici!
Pufnise parcă deranjat de comentariul meu, răspunzându-mi, trecând printre mine şi Erika:
-Se termină când zic eu, Regino!
Am crăşnit din dinţi, uitându-mă la el cum plecă.
-Tocmai ne-am făcut un duşman! concluzionă Erika.
Am oftat, retrăgându-mă pe urmele lui Ezra, găsindu-i pe toţi în sufragerie.
Saxon stătea cu câteva slujitoare lângă Lex, iar Ezra îşi bea porţia de sânge, uitându-se pe fereastră.
-Spre deosebire de alţii, mă vindec repede… Şi Alexander la fel! Vocea lui Ezra se auzea ca un ecou în încăperea silenţioasă, în care ne aflam.
-Atunci cum de a fost răpit? am întrebat, apropiindu-mă de Lex, dorind să folosesc trucul, pe care mi-l arătase Yeva şi Demetri. Yeva îmi spusese ceva vag despre trucul ăsta, pe când Demetri îmi explicase concret. Odată ce devii conducătorul lor şi ai în organism sânge de la un vampir pur, cum era Demetri, puteam vindeca cu sângele meu orice vampir rănit.
-Eram depăşiţi numeric, plus că erau atinşi de umbra concuvinei mele de viaţă! rosti sarcastic Ezra, în timp ce-mi oferisem încheietura lui Lex, care protestă.
Oftatul lui Ezra, îmi dădea de înţeles că e în spatele meu. M-am întors spre el, văzându-l cum îţi dă ochii peste cap, sesizându-mi intenţia.
-Cine nu crede în tine, nu va accepta să fie vindecat! Ezra îşi întinsese încheietura, fiind străpuns imediat. Când cantitatea fusese suficientă, Ezra îşi desprinse încheietura de gura lui Lex şi se întoarse spre mine, vindecându-şi mica rană: Ţi-am spus, nu toţi te vor Regina lor!
-Cum adică atinşi de umbra Elisabethei? am întrebat, ignorând comentariile sale, ce păreau a fi adevărate.
-Adică a ales câţiva soldaţi şi i-a lăsat să se hrănească din ea, cât să aibă o putere asemănatoare cu cea a mea şi a lui Demetri! Presupun că pe vremea când Clarissa trăia ţi-a povestit!
Am încuviinţat, lăsându-l să-şi continuie povestirea:
-Eh, presupun că a omis câteva lucruri!
Am ridicat o sprânceană:
-Cum ar fi?
-Cum ar fi, posibilitatea ca Elisabeth să câştige oricând lupta asta!
Ezra mă trase după el în biroul lui Demetri, sprijindu-se de geam, făcându-mi semn să mă aşez pe canapeauna de lângă el. Mă supusesem cu o reţinere, dar mă aşezasem pe fotolilul din faţa sa, făcându-l să chicotească la gestul meu.
-Elisabeth nu a creat niciodată vampiri cum am făcut eu, ea a cerut să i se creeze! Singura ei creaţie am fost eu, asta înseamnă că mai avea dreptul la a crea încă zece vampiri cu o sfert din putere ei! Însă, ea nu ştie un lucru, poţi să creezi vampiri şi altfel.
-Împerechindu-te cu vampirii de energie! l-am întrerupt, procesând modul în care se născuse Demetri.
-Exact! Posibil să fi descoperit tradiţia asta, numai că m-am asigurat de când eram tânăr că orice vampir de energie bărbat să fie ucis, tocmai de aceea am avut un avantaj împotriva ei!
-Te-ai gândit o secundă că poate erau cupluri între ei? l-am întrebat şocată de ceea ce-mi destăinui.
-Nu o făcusem pentru că eram un tiran, ci pentru că vampirii de energie înţelesese cine vrea bine şi cine nu!
Am oftat, înţelegând situaţia şi motivul pentru care Demetri apelase şi la el, nu numai la oamenii lui.
-De ce se spune că nu doreai să ai o urmaşă? am îndrăznit să întreb.
Ezra se uită lung la mine, apoi îmi explică, aşezându-se pe canapeaua din faţa mea:
-Demetri are nevoie de un urmaş, dar niciodată nu am spus asemenea prostie! Singura problemă e că Elisabeth o va distruge!
-De ce?
-Când Demetri a fost creat, Yeva a pus o vrajă a supra lui. Toţi urmaşii lui Demetri să dobândească puterea lui, iar dacă primul născut vă fi hibrid atunci puterea să fie dublă. Derina va fi mai puternică decât Elisabeth, iar cel care o va ucide va avea puterea Derinei.
-Adică va fi mai puternic decât tine şi Elisabeth la un loc!
-Cam aşa! încuviinţă Ezra, oftând.
Mi-am frecat tâmplele, oftând, însă Ezra continuă:
-Nu te urăsc, copilă! Te apreciez pentru ceea ce eşti, Irina, şi pentru ce reuşeşti să faci din Alexander!
-Atunci de ce îmi pui la îndoială de faţă cu toţi statulul meu?
Ezra chicotise, apoi îmi explică calm:
-Te provoc, le fac să vadă monstrul din tine! E o societatea de vampiri, Irina! Toţi vrem o parte de putere şi, ca să furi sub privirile unor vampiri cinstiţi e greu! Ei trebuie să vadă că dacă generaţia se schimbă, nu se lasă nimeni mai prejos!
-Ţi-e frică să nu fie tras în ţeapă Demetri? concluzionasem, sesizându-i punctul slab.
-Demetri nu a fost creat din obligaţie, ci din dragoste. E singurul lucru bun din viaţa mea, iar faptul că ai venit tu şi-l faci fericit, e tot ce vreau să văd, dar sunt mai conţient decât voi doi cât aveţi duşmani, aici, în cuibul de vampiri!
Am oftat, ridicându-mă de pe fotoliu, însă şocul apăruse imediat, când Ezra îmi facuse semn să-l urmez.
Ieşisem în faţa palatului, Erika şi Saxon fiind în spatele meu, neştiind ce se întâmplă.
-Când vrei să decizi ceva şi să le ordoni tuturor, trebuie să-i chemi!
M-am uitat la Ezra, confuză, după ce-mi oferi acest sfat.
-Concentrează-te asupra monstrului din tine şi-i chemi! Vor veni ca nişte roboţei teleghidaţi!
Am încuviinţat, expirând zgomotos, încercând să-mi simt vampirul din mine. Nu durase mult, fiindcă-mi simţeam cum se preschimbă ochii şi cum colţii îmi ies la iveală, ştiind că reuşisem să fac ce-mi spusese Ezra.
Când ochii mei se transformase, toţi vampirii erau în faţa mea, colţii mei ieşind la iveală, odată cu un mârâit puternic.
-Legătura ta cu Demetri te face puternică, îmi şopti. Ordonă-le! Ştiu că asta era următoarea ta mutare!
Nu ştiam cum să formulez, iar Ezra se oferise să mă ajute:
-Toţi vampirii dornici de luptă şi de fapte vitejeşti să se afişeze în curtea din spatele palatului!
-Ne pregătim de război! am rostit, luându-i exemplul lui Ezra, care zâmbea mândru.
M-am uitat la Saxon, ce avea la fel colţii ieşiţi.
-Odinul ăsta acum e în sângele nostru, asta în seamnă că nu vei avea surprize legate de trădări! îmi explică Ezra.
-Saxon adună-i pe cei care vor să lupte! Cum a spus Regina, ne pregătim de război! a adăugat Ezra, închilându-se în faţa mea, fiind urmat de toţi ceilalţi.
Abia acum eram respectată cum trebuie, aveam să-i mulţumesc lui Ezra mai târziu.