Lună: septembrie 2022

Nu am dormit aşa de bine, însă mă bucur că nu aveau să-mi apară cearcăne exact ca la oameni.

M-am trezit într-o cameră de infirmerie, iar aici, era Ozana, Christian şi Godrianul. M-a mirat acest gest al lor… M-am ridicat cu greu, iar Ozana a venit şi m-a îmbrăţişat foarte tare.

L-am lăsat să intre în camera Ozanei, iar eu şi gardianul lui ne-am întreptat spre recepţia din clădirea gărzilor.

Am menţionat că luxoasele camere ale roialilor sunt foarte spaţioase?… Camerele lor erau, de fapt, nişte apartamente.

Plânsetele şi paşii unor persoane se auzeau cum se-ndreptau spre… M-am ridicat ca să văd mai bine: erau câţiva Mortals Gods şi Godrienii lor, care se-ndreptau spre locul din spatele clădirii pe care mă aflam eu…

Fiind încă în portal, cuvintele Esmeraldei erau ca un ecou în mintea mea, până ce Bred mi-a atras atenţia:

„Moartea este cea mai blândă formă de viaţă…” de Gerhart Hauptmann.

La ora stabilită, cu toţii au plecat, aşa cum era planificat. Vivian şi Careen nu s-au dus cu ceilalţi, ci au stat cu mine. Până la 9 le-am ajutat pe fete să-şi împacheteze lucrurile necesare, apoi  le-am condus la hotelul din afara oraşului.

M-am trezit la şase, m-am „hrănit” şi apoi am servit aperitivul rece făcut de Vivi.

Duşul nu-mi priise aşa de bine, însă somnul de după, da. Conversaţia cu Careen îmi mai luase o piatră de pe inimă.