Stăteam liniştită în biroul lui Demetri, pe canapeaua de lângă geam, cu genunchi la piept, savurând priveliştea. Demetri avea treabă cu nişte hârţoage şi din plictiseală, am decis să stau cu el. Simţeam privirea lui, dar nu mă întorceam. Zilele trecuse repede după evenimentul cu Klaus, iar lucrurile păreau să se așeze în liniște așa cum trebuia să fie.
Un ciocănit lejer în uşa biroului său se auzi, iar Saxon îşi făcu apariţia:
-Prinţesă, Rege! ne salută pe rând, închizând uşa şi apropiindu-se de biroul lui Demetri.
-Ce s-a întâmplat? întrebă Demetri, continuând să analizeze hârtiile din faţa lui.
-Lazarus şi soţia sa, Erika, au spus că au o surpriză pentru voi doi şi că vă aşteaptă în zona avioanelor private! rosti Saxon, făcându-mă să-mi amintesc de Erika, prima femeie pe care o văzusem înainte să-l cunosc pe Jack. Demetri se uită la Saxon, aprobând din cap:
-Spune-le Yevei şi Oliviei să facă bagajele!
Saxon încuviinţă, apoi ieşi din birou. Mă uitam la Demetri, care se aşeză pe canapea, luându-mi picioarele şi punându-le la el în braţe.
-Unde mergem? am întrebat, nedumerită.
-Nu ştiu, dar sigur bătrânul ăla coace el ceva cu nevastă-sa! a răspuns, chicotind.
-Să înţeleg că Lazarus e…
-E mâna mea dreaptă, de fapt! m-a întrerupt.
-Şi Jack ce era? l-am întrebat, încruntându-mă.
-Jack era adus de Lazarus, fiindcă Erika nu dorea să-l vadă pretinzând că-şi ia o proprietate! îmi explica, amuzat de gelozia Erikăi.
-Care e treaba cu mariajul la vampiri? am continuat să-l întreb.
-Avem tradiţiile noastre, iar relaţiile de mariaj între vampiri sunt sfinte! Masculul trebuie ca timp de o lună înainte de nuntă să nu bea nici un fel de sânge, în timp ce cel mai apropiat de rangul său îl provoacă! Femela nu face nimic special, ci va trebui să mănânce sănătos. În ziua nunţii, este un întreg ritual în care cei doi trebuie să se asigure că se conectează din multe puncte de vedere! îmi explică calm, mângâindu-mi picioarele.
După aproximativ jumătate de oră, Yeva intrase în birou, spunându-ne că totul e pregătit. Am ieşit din palat, unde un Bentley negru aştepta. Şoferul, Patrick, era îmbrăcat, ca de fiecare dată, la patru ace, iar mănuşile sale albe nu lipseau niciodată. Mi-a deschis portiera, pentru a intra, unde l-am văzut pe Demetri că aştepta.
M-a tras la pieptul său , sărutându-mi fruntea. Drumul a fost scurt şi liniştit, ajungând repede la locul propus. Semăna puţin cu un mic aeroport, numai că erau câteva piste şi un hambar uriaş, iar un avion era deja pe pistă. Patrick parcase maşina lângă una asemănătoare cu a noastră. Odată ce am cobotât, am putut analiza locul mai bine, observând o mică cafenea cu terasă, unde Lazarus şi Erika ne aşteptau liniştiţi, savurând ceea ce comandase.
Un bărbat a venit şi l-a ajutat pe Patrick cu bagajele, în timp ce Demetri mă conducea la masa celor doi vampiri.
-Lazarus! rosti Demetri, în semn de salut. Lazarus se ridicase de la masa, dând mâna cu el, apoi atenţia îi căzu pe mine:
-Irina, mă bucur să te revăd!
-De asemenea! am răspuns, zâmindu-mi permiţându-i să-mi sărute mână, exact în acelaşi timp cu Demetri care imitase gestul în semn de respect. Erika se ridică modestă, cu un zâmbet mărunt pe buze, apoi veni în dreptul meu şi mă îmbrăţisă:
-Mă bucur să te văd în viaţă!
Nu ştiam dacă să-i iau comentariul ca pe unul ironic sau ca pe unul sincer, aşa că am preferat să-mi păstrez zâmbetul de politeţe.
-Luaţi loc! ne poftise Lazarus, în timp ce-i făcu semn chelneriţei să vină la masă. Eram singurii de la cafenea, dar instinctul meu îmi spunea că mai sunt vampiri prin zonă. Nu cred că Lazarus venea neînsoţit de gărzile lui, mai ales că era cu Erika. Ţin minte că la bal, avea gărzile peste tot cu el, numai când se duse în birou, gărzile rămase cu Erika.
-Cu ce să vă servesc, sire? întrebă chelneriţa, chemată de Lazarus. Era scundă, roşcată, subţirică şi deşi avea un mers înţepat, încrederea în sine dispăru când sesiză că însuşi Regele e aici.
-Vrei ceva, Ivy? mă întrebă Demetri, punându-şi mâna pe piciorul meu. Am dat din cap că nu, apoi Demetri şi-a întors atenţia spre ea: Adu-mi, te rog, cel mai bun scotch pe care-l ai, cu două cuburi de gheaţă! rosti autoritar. Chelneriţa dispăru imediat, după ce Demetri comandase ceea ce dorise.
-Cum e cu vânătorii, Demetri? întrebă, de odată, Lazarus. Amândoi pufnise în râs, privirile lor căzând pe mine. Nu ştiu de ce, dar îmi venea să mă fac mică!
-Ai avut curaj să-ţi înfrunţi unchiul! începu Erika, oarecum uimită, apoi continua indiferentă: Klaus e cunoscut pentru puterea lui de a controla totul!
-Se pare că Irina l-a pus la punct! rosti Demetri, strângând porţiunea piciorului meu, pe care o atinsese. Un fior nelalocul său, îmi strânse stomacul.
-Am decis, împreună cu Erika, să vă ducem la insula noastră! spuse Lazarus, zâmbind larg.
-Eu am venit cu ideea! Ar cam trebui să vă relaxaţi puţin! argumenta Erika, zâmbind, parcă gândindu-se la alt înţeles al cuvintelor sale. Îmi dădusem seama unde vrea să bată, dar am preferat doar să ofer un zâmbet larg şi să-l las pe Demetri să ia iniţiativa:
-Tu, Erika Luther, te-ai gândit la asta? întrebă, mirat, Demetri, chicotind.
-N-are voie o scorpie ca mine să-şi mai arate şi sufletul, bătrâne? o întoarse Erika, chicotind la ironia lui Demetri.
Chelneriţa sosi cu scotch-ul lui Demetri, apoi dispăru din nou. Nu mă miră faptul că oamenii se fac nevăzuţi în preajma muștelor importante.
-Deci, dragilor, aveţi tot timpul din lume pe insula, unde nu vă va deranja nimeni! recapitulase Lazarus, apoi devenise atent, uitându-se la Demetri: Am avut o reuniune de Consiliu pe tema accidentului cu Jorah!
L-am simţit pe Demetri încordându-se, aşa că mi-am aşezat mâna peste a sa, dorind să-l calmez. Îmi prinsese mâna şi o mângâia cu degetul mare:
-Unde a ajuns discuţia? Vocea lui Demetri era vizibil rece şi, era evident, că pentru el accidentul cu Jorah îl va face să-şi ia orice măsură de siguranţă, la o altă vizită a cuiva.
-Eu şi Lestat am hotărât să punem câţiva soldaţi la aeroport, la ieşirile din oraş, astfel încât orice vizită surpriză să fie descoperită la timp. Saxon în schimb vrea să restricţionăm mai multe… Vocea lui Lazarus era vizibil serioasă şi puţin iritată.
-Cum ar fi? întrebă Demetri, strângându-mă puţin de mână. Adoram să ştiu că sunt locul unde caută adăpost, sunt persoana la care apelează să se calmeze.
-Saxon vrea să pună din nou regulile vechi şi deşi e cel mai tânăr din Consiliu, şi-a argumentat punctul de vedere mai înţelept decât mine! rosti, şocat, Lazarus.
-Ce aţi ales? întrebă Demetri, sărind direct la concluzie. După vocea lui, puteam sesiza că ceva nu-i miroase a bine.
-Tocmai asta vrem să ştim de la tine! Ţi-ai luat locul de drept, datorită Irinei, deci trebuie să te întrebăm!
Demetri a oftat, luând o gură din scotch-ul său, apoi încă ţinând paharul în mână, sprijinindu-se de mânerul scaunului, a răspuns:
-Combinaţi ambele decizii! Totuşi vreau să căutaţi mai multe lucruri despre Jorah!
Lazarus a încuviinţat, apoi s-a uitat la soţia sa, care era la fel de nesigură şi îngrijorată ca mine. Se simţea din discuţia celor doi, că lucrurile nu sunt chiar bune şi că ceva mai rău e pe cale să se întâmple, dar nici unul din ei nu trădă o altă informaţie în plus.
-Mergem să-i conducem pe cei doi? o întrebă Lazarus pe Erika, ridicându-se şi oferindu-i mâna sa, pentru a o ajuta să se ridice. Erika acceptase, dându-ne de înţeles să ne ridicăm. Demetri terminase, între timp, şi băutura sa, apoi urmându-i gestul minor a lui Lazarus, mă trase după el, mergând după cei doi soţi.
Acum sesizasem cât de lejer era îmbrăcată Erika, dar în acelaşi timp şi elegant. O rochie simplă, cu bretele grosuţe şi scurtă până deasupra genunchilor, de un verde şters, iar la brâu o bandă neagră, ce era asortată cu balerinii negri din picioarele ei.
Înainte să ne urcăm în avionul privat, Lazarus l-a tras deoparte pe Demetri, iar Erika stătea lejer lângă mine, uitându-se în gol:
-Îţi admir curajul şi puterea cu care mânuieşti totul! rostise, uşor, luând o pauză parcă gândindu-se la ceva ce-i trezea trecutul, apoi continuă: Eşti norocoasă să deţii atâta putere şi un asemenea domn ca Demetri!
-De ce-mi spui astea? am întrebat-o, mirată de sinceritatea cu care vorbea.
-Pot vedea scânteia dintre voi şi rar vezi asemenea cupluri… Nu te transforma niciodată într-unul din noi, dragostea asta va pieri…
Mă uitam la ea şocată. Între ea şi Lazarus e aceiaşi chimie, adică se vede că se iubesc.
-Ce vrei să spui?
-Nu fii naivă, Irina! Vampirii au inima îngheţată, de fapt au totul îngheţat şi o relaţie de vampiri devine ceva monoton. Dragostea dintre doi vampiri dispare pe zi ce trece şi apoi când numai poţi iubi ceea ce înainte iubeai cu tot sufletul, ca vampir nu mai poţi iubi a doua oară! explică cu un zâmbet pierdut, şters. Puteam sesizat lupta din sufletul ei, dar nu puteam înţelege de ce. Am dorit să o întreb asta, dar Demetri şi Lazarus venise lângă noi.
Demetri m-a luat de talie, sărutându-mă, apoi vocea lui Lazarus ne întrerupse:
-Păstraţi pentru mai târziu, acum, drum bun!
Ne-am luat la revedere pe rând, apoi eu şi Demetri ne-am urcat în avion, aşezându-ne pe două scaune la geam.
-Culcă-te! Vom avea mult de mers! îmi spuse Demetri, trăgându-mă în braţele sale.
-Dar nu îmi e somn! am rostit, aproape căscând. Demetri chicotise, începând să se joace cu părul meu. De ce eraţi aşa de îngrijoraţi la masă? am adăugat, punându-mă în braţele sale, aşezându-mi o mână după gâtul său şi una pe pieptul său.
-Nu e momentul acum.
Am încuviinţat fiindcă puteam observa că nu are chef de așa ceva, aşezându-mi capul pe umărul său, inhalând parfumul său care mă ameţea.
……………………………………………………………………………………………………
Presupun că adormisem, fiindcă odată ce am păşit în realitate, am simţit nişte braţe puternice ţinându-mă, iar o rafală rece de vânt se izbi de pielea mea.
Parfumul care devenise familiar îmi inundă nările, sesizând că cel care mă ţine în braţe e Demetri. Deschizând ochii timidă, îi întâlnesc privirea amuzată, care acum mă privea:
-Aproape am ajuns! a rostit, dându-mi o şuviţă de păr după ureche. Simpla lui atingere îmi dădu fiori pe şira spinării, făcându-mă să tresar puţin. Demetri chicotind la reacţia mea.
M-am sprijinit de el, ridicându-mă astfel încât să stau pe piciorul său. Acum că eram mai aproape de realitate, sesizasem că eram pe un mic vapor, ce se apropia de mal. După cum mintea mea procesă, ajungeam la insula de care Lazarus şi Erika ne vorbise, pe care ne-a oferit-o pentru relaxare.
Noaptea domnea peste noi, însă insula lumina pe alocuri, lăsând la iveală un îngust drumul ce pătrundea locul şi presupun că ajungea la vila ce era aşezată pe creasta insulei.
Vaporul lăsă ancora în apă şi uşor-uşor motorul se opri. Am coborât din vapor, ajutată de Demetri. Drumul îngust ce-mi atrăsese privirea avea pe o parte şi pe cealaltă palmieri lăsaţi, iar vegetaţia care îmbrăca insula, dădea o tentă de local tropical. Demetri chicotise, fiindcă mă uitam mirată în jur, ochilor mei plăcându-le ceea ce văd.
-Mergem? mă întrebă Demetri, întinzând mâna sa spre mine.
-Ăă, da! am răspuns, furată de persajul ce mă înconjura. Am pus mâna mea în a lui Demetri şi n-am avut timp să-mi dau seama că mă luase în braţe. Aveam mâinile în jurul gâtului său, iar el mă purta pe drumul îngust.
-Aveai să te împiedici cu tocurile… îmi spuse, parcă argumentându-mi gestul său. Nu am rezistat să nu râd, copleşită de faptul că avea grijă de mine!
-Aveam de gând să mă descalţ! am rostit, încă râzând, simţind cum accelerează pe drumul îngust.
-Şi unde ar mai fii distracţia? m-a întrebat, oprindu-se în dreptul unor geamuri ce îţi ofereau acces la ceea ce era în vilă. Nici nu sesizasem că ajunsesem aşa de rapid, însă începeam să nu-mi mai fac griji pentru puterea asta a vampirilor.
Drumul îngust, ce era în spatele nostru, se termina unde vegetaţia lua sfârşit, lăsând vila să pară că avea ziduri în jurul ei, iar felinari micuţi o luminau.
Prin geamurile casei, puteam vedea imensa sufragerie amenajată cu mobilier de calitate, iar în partea dreaptă o bucătărie cu tot ce ţi-ai dori. Părţile de jos a casei erau în contrast: sufrageria era colorată cu bej şi roşu deschis, iar în bucătărie domina maro şi negru.
-Unde sunt bagajele? l-am întrebat, analizând grădina din faţă, odată ce Demetri m-a pus pe picioarele mele. Mi-am dat pantofii jos, ţinându-i în mână, lăsându-mi picioarele să fie mângâiate de nisipul fin şi cald.
-Olivia şi Patrick le vor aduce în curând! a răspuns indiferent.
-Patrick a condus vaporul? l-am întrebat, mirată.
-Da! rosti, îndreptându-şi spatele, apropiindu-se de mine. Mi-a luat faţa în mâinile sale, fiind, acum, la puţin centimetrii faţă de celălalt. Ce spui dacă nu te-ai mai îngrijora de lucrurile astea şi ne-am relaxa? a adăugă cu o tentă jucăuşă în voce.
I-am zâmbit, şoptindu-i:
-Sigur!
Buzele noastre, imediat, au făcut contact, iar o căldură stranie de plăcută îmi cuprinse întreg corpul. O mână îi alunecă pe spatele meu, trăgându-mă mai aproape… Lăsam sentimentele de iubire faţă de el să conducă sărutul şi presupun că şi el făcuse la fel, deoarece reuşise să-mi muşte jucăuş buza inferioară, făcându-mă să gem în gura lui.
Am scăpat pantofii undeva prin sufragerie, iar înainte să-mi dau seama, Demetri mă lipise de primul perete, trecându-şi uşor mâinile peste curburile corpului meu, coborând săruturile pe gât, făcându-mă să gâfâi.
Îmi atingea picioarele delicat, lăsând fiorii să mă cuprindă. Corpul meu răspundea atingerilor lui, împingându-mă uşor în el. Mărâise la gestul meu, simţindu-i buzele ce formau un zâmbet de gâtul său, dându-mi de înţeles că-i plăcuse. Mi-am strecurat mâinile în sacoul său, peste tricoul bej mulat, pe care-l purta, iar într-o clipită îşi duse mâinile în spatele rochiei mele şi o rupse, trăgând-o în faţă, dezgolindu-mi mâinile, lăsându-mi pieptul ce era învelit, încă, în sutien la iveală. Mâinile lui mă ţineau de spate, iar sărutările lui începuse, din nou, de pe gât uşor pe claviculă, apoi pe umăr… Urmele ferbienţii pe care le lăsa, ajugând la sânii mei, făcându-mă să gem odată cu el.
Însă stomacul meu, care era dat peste cap din cauza fluturilor copleşiţi de acţiune şi de intensitatea dintre noi, s-a gândit să strice momentul. Stomacul meu îmi cerea de mâncare…
Demetri râse uşor, sărutându-mi buzele, lăsându-mă jos:
-Lăsăm pe mai târziu, acum, trebuie să mâncăm!
Oftasem dezamăgită şi enervatăpe stomacul meu, care nu ţinea cu mine deloc.
Demetri îmi sărută fruntea. Mi-am scos rochia de pe mine, rămânănd în lenjeria intima, muşcându-mi buza sesizând că tocmai eram aproape goală în faţă lui.
Mă ajutase cu scaunul, pentru a mă aşeza la masa, cât timp el verifică frigiderul. Puteam zări din bucătărie, insula şi măreaţa mare cât de cât… Era frumoasă atmosfera!
-Tot ce avem, momentan, sunt două ouă, şuncă şi suc de portocale! rosti Demetri, în acelaşi timp cu sosirea lui Patrick şi a Oliviei.
-E ok şi aşa, am răspuns, salutând-o uşor pe Olivia fluturând mâna prin aer. Olivia intră în bucătărie, în timp ce Patrick dispăruse pentru a lăsa bagajele, presupun.
-După ce Patrick lasă bagajele, duceţi-vă şi faceţi cumpărături! rosti Demetri, degajat. Olivia dădu repede din cap, ducându-se după Patrick.
Demetri se apucase să-mi gătească. Era nostim să-l văd în postura asta, mai ales că se pricepea. Într-un final, îmi aşeză o farfurie cu omletă şi şuncă, şi un pahar de suc.
-Tu nu mănânci nimic? l-am întrebat.
-Mă voi duce, după ce termini, la vapor să iau alimentaţia mea, rosti în şoaptă parcă dorind să nu spună ceva care să mă deranjeze. După zece minute, Demetri plecase la vapor, după cum spusese, rămânând să spal vasele. Sesizând că Demetri nu venise încă, după ce spălasem vasele, m-am dus la etaj.
Erau nişte scări, în spatele bucătăriei, ce te duceau la un ho limens cu diferite tablouri pe pereţi. Am zărit două camera, una la un capăt şi cealaltă la celălalt capăt.
Văzusem bagajele aşezate în camera din dreapta mea. Am intrat fără ezitare. Camera era mare dominată de un pat King Side, un dulap cu oglinzi era în lateralul camerei, un televizor cu plasmă, o canapea lângă geam şi o uşă ce ducea spre baie.
Am închis geamul, deschizând mai apoi bagajul meu, de unde mi-am luat o pereche bikini şi o rochiţă de noapte simplă.
Am intrat la baie lăsând uşa deschisă, făcându-mi un duş rapid. Aburii de la duş şi mirosul şamponului şi gelului de duş pe care-l folosisem intrase puţin în dormitor, însă găsisem pe o noptieră beţişoare parfumate aşezate într-un suport special. Găsisem chibrituri lângă ele, aprinzând una, aşezând-o pe o măsuţă, lăsând un miros de trandafiri să împrospăteze camera.
În timp ce-mi uscam părul, am simţit prezenţa lui Demetri în spatele meu.
M-am întors spre el, zâmbind jucăuş. Se uita amuzat la mine, însă cu aceiaşi privire fierbinte şi arzătoare.
-Ai spus că mai târziu! am rostit în şoaptă, făcându-i amuzamentul să se transforme într-un zâmbet jucăuş. Mă trase mai aproape de el, uitându-se intens în ochii mei, apoi mă sărută apăsat. Gustul de sânge îmi pătrunse în gură, însă l-am ignorant, continuând să-l trag mai mult spre mine, sărutându-l pasional.